vineri, 19 septembrie 2014

Începuturi

Într-o seară , stând în pat
Ignorând al fetei plac
Am supărat o iubițică
Și nevrând să-mi poarte pică,
I-am compus o strofă mică.


Pe plac să-i fie oare acum !?
Când totul e deșart...si...cum
Să fac eu ca de-acum ?
Să-i intru-n grații , ca și cum
Nu s-a schimbat nimic decând
În ignoranța nopții, când...
Nu am avut nimic în gând.

Eu , supărat-am inimioara,
Culcându-se precum vioara
În somnu-i lin si nepătat
Și mulțumescu-ți Doamne,
Pat , in care....

Un Bine , plămădit acum
E greu de-nfăptuit , decând
De Rău , nu ne-am lipsit... Nicicând
Și de înțeles , făcut-a tot ce s-a putut
Ce Inocent , pornind la drum
A vrut să facă , ce nu s-a putut
                                                          La Început

E greu și așa de înteles 
Că-i rău , e mare , e imens !
Și tot ce poate acum să facă
E să îngroape lumea toată
În întuneric și obscur
Și o viață fără de cusur
Să o facă zob , în mii și mii
Ba chiar si-acum în zeci de mii
Să o transforme-n Iad , degrabă
S-a încumetet și vrea să facă
Ceva ce lumea toată
         Nu a înțeles

Ce s-a ințeles , s-a pus la drum
Și vrea să facă chiar acum
Ceva , ce numai Tu....
          Ai înțeles
          
 
                                                      

                                                   
  .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu